Degeaba au fost reactivate armatele de trolli, inutila lansarea în spațiul virtual al influenceritelor apetisante, care ziua se războiesc cu maștile de protecție, iar noaptea incită mâinile păroase ale unor masculi libidinosi  să facă febra musculară pe conturi porno, în zadar sunt atrase figuri marcante gen Mungiu Pipidi sau Cristi Puiu sa dubleze mesajele de partid, în conștiința publică a omenillor cinstiți, PSD va rămâne multă vreme drept Ciuma Roșie! Nici un cetățean cu drag de aceasta țara și dornic de un viitor demn și civilizat nu are cum să uite cum imediat după câștigarea alegerilor din 2016, slugoii lui Dragnea au început asaltul asupra Justiției, ruinarea statului de drept, creșterea deficitului cu peste 15 miliarde de euro, irosite pe pomeni electorale, distrugerea sistematică a tuturor companiilor profitabile ale statului, și cel mai grav, cum au sabotat pe plan extern relațiile României cu UE, NATO și cu partenerul strategic american, aducând Moscova și Beijingul, periculos de aproape…

Singura activitate cu adevărat prolifică a acestui grup infracțional bine  organizat politic a fost securizarea pensiilor nesimțite, menținerea la butoanele banului public al odioșilor baroni locali iar singurul război politic de care pesedistii sunt interesați cu adevărat este împotriva combaterii pandemiei de Coronavirus, devenind ciumă roşie şi la nivel european.   Cata amnezie și ce sublim tupeu să pretinzi astăzi ca PSD trebuie votat din nou, când liderii lor se comporta la fel de îngrozitor ca pe timpul lui Dragnea? Același comportament antidemocratic, antieuropean, împotriva economiei de piaţă, împotriva valorilor, principiilor şi regulilor care guvernează Uniunea Europeană…
Dar, sa nu ne îmbătam cu apa rece! Acest partid nu trebuie niciodată subestimat! A găsit de fiecare data, breșele suficiente în electorat, renăscând din mormanele de cenușă produse de propria lor combustie interna.

Ce șanse realiste avem să schimbam profund administrația coruptă și atât de incompetentă, cât de grav este compromis mentalul nostru colectiv, de încă mai rezonăm la promisiuni stufoase și proiecte megalomanice, niciodată realizate după alegeri? Cât ne costa frățiile dintre interlopi și politicieni? Dar eternele blaturi politice între partide? Ne-am maturizat ca societate civilă suficient cât sa fi înțeles cât de importanta este participarea noastră la jocul politic? Sunt capabili liderii partidelor noastre sa înțeleagă ca democrație este doar atunci când politicul se teme de popor? Iată doar câteva întrebări esențiale la care incercam sa răspundem cu puțin timp inainte de declansarea alegerilor locale și generale.