Aproape o lună rămasă până la începerea școlii. Autoritățile au scenarii. Discută. Așteaptă, probabil, să treacă valul de epidemie la noi.
Între timp, elevii, părinții și dascălii așteaptă și ei tabletele promise de guvern. Vreo 250.000 de tablete cumpărate cu bani din fondul de rezervă. Deocamdată, nu au primit nimic. Ca de obicei, legea există, dar nu se poate aplica pentru că, ce să vezi, și de această dată guvernul întârzie să dea așa-numitele norme metodologice. De ce Ministerul Educației întârzie? Bună întrebare. De altfel, nici licitația pentru achiziție nu e gata. De ce să ne mai mirăm? Când a fost ceva gata la timp în țara noastră?! Plus că s-ar rupe o tradiție a învățământului nostru… An de an ne-am obișnuit ca elevii să aștepte cu lunile clasicele manuale pe hârtie. Întotdeauna licitațiile nu au fost gata la timp pentru tipărirea lor înainte de luna septembrie. Păi dacă școala de stat nu a fost în stare, an de an, nici măcar manuale tipărite să le asigure elevilor la timp, cum să ne imaginăm că le va pune pe bănci, în prima zi de școală, promisele tablete de câte 100 de euro bucata?!
Și atunci ne întrebăm: în lipsa instrumentelor de învățare online, cum rămâne cu sutele de mii de elevi care nu au pe ce să învețe, nu au acces la tehnologie? Ministerul Educației vorbește de 250.000 de elevi. Evaluările specialiștilor, făcute independent de minister, arată că ar fi vorba de un milion de elevi, așadar de patru ori mai mulți. Ce vor face ei? Cum vor învăța? Vor fi lăsați pe afară? Pe ce vor lucra? Oare câți dintre ei nu au nici măcar un smartphone în familie, să primească măcar pe Whatsupp tema?
Dar dacă totuși, printr-un miracol, vor veni tabletele la timp, în luna care a mai rămas, vor ști elevii sau dascălii să le folosească? Cine și când îi va instrui și pe unii, și pe alții? Va putea Ministerul Educației să îi instruiască la timp pe dascăli cum să folosească tabletele? Cum să le predea elevilor materia în sistem hibrid, cu jumătate din elevii unei clase acasă și cealaltă jumătate la școală? Și ce materie? Aceea îmbâcsită? Mult prea densă și concentrată într-un interval de timp atât de scurt încât o face imposibil de asimilat temeinic de către elevi, chiar și în vremuri normale, cu școală desfășurată în sala de clasă, nu online cum ar urma să avem acum?
Când au de gând oficialii din Educație să umble la sfintele lor așa-numite planuri-cadru? Mai avem doar o lună rămasă. Oare ce așteaptă?
Pe de altă parte, revenind la prioritatea sanitară: copiii care vor fi fizic în clasă vor purta măști noi zilnic? O mască o găsim acum cu doi lei farmacii și trebuie schimbată la două ore. Sunt sute de lei pe care o familie ar trebui să îi dea lunar numai pe măști ca să poată ieși din casă. Vor putea suporta părinții și această nouă cheltuială deloc de neglijat?
Cum rămâne cu măștile pe care statul urma să le asigure gratis celor cu venituri mici? Ultima veste de la guvern era că, evident, s-a blocat și această licitație. Bineînțeles, după ce o firmă a contestat-o în instanță. Și nu orice firmă… Una abonată la contracte cu Primăria Capitalei, spune premierul Orban. Cum ar veni, de vină e PSD… De ce guvernul nu trece la achiziție directă, fără licitație? După ce statul a cumpărat așa luni de zile și abia acum, când le-a venit rândul și celor săraci, s-a blocat?
Nu în ultimul rând: vor putea sau nu să fie asigurate condiții în școli pentru menținerea distanțării fizice între elevi? Institutul Național de Sănătate Publică a propus Ministerului Educației o serie de excepții de la regula celor 2 metri. Experții au înjumătățit pur și simplu din pix distanța. Au redus-o la numai un metru, pe hârtie. În realitate, cu siguranță nu va fi nici aceea.
Dar să nu privim doar spre cei de la centru. Ce păzesc oare și cei din județe? Caută vreun primar, vreun baron roșu, galben sau albastru, un spațiu pe la el prin județ, în care să poată fi mutați o parte din elevi? S-au ocupat de școlile cu toalete în curte? Vor avea copiii asigurat accesul la apă și săpun ca să respecte o altă regulă de bază pentru combaterea epidemiei? Este atâta liniște în țară… Parcă toată lumea a plecat în concediu! Sau chiar a plecat?
Sursa: Realitatea Din PNL
