Justiția sub papuc, dosarele puse la plic și servite doar în caz de urgență politică, oameni puși în funcții și pe liste pe criterii securistoide. O minune de sistem care ne-a fost preparat și administrat de la doze mici până la doze mari, ca să fim “vindecați” de stat de drept și democrație.

Interesele Rusiei să vină la masă, un pic de China nu strică, ospățul să fie bogat, asta a contat. 

Se crapă acum zidurile și tot felul de pioni ai sistemului încep să vorbească, să dezvăluie, să mărturisească tot răul cu gândul la mântuire penală, politică, umană …

Fii care își înregistrau tații, ca mai apoi să îi toarne cu voluptate procurorilor, nimic sfânt, nimic neatins de urât, de corupție până în sufletul sufletului! 

Premieri cu apucături de mici dictatori, plagiatori, penali … cu cât mai mânjiți de rău, cu atât mai fascinați de hainele albe, cu care defilau printre votanții captivi, ca să mimeze imacularea.

Analfabeți deghizați în specialiști, dușmani ai limbii române, certați cu școala, cu tot ce înseamnă respectul pentru educație, cocoțați în scaune de miniștri, puși șefi peste poporul ținut în hipnoza promisiunilor dulci, niciodată împlinite.

Vulgaritatea, neseriozitatea, superficialitatea – treimea valorilor de bază pentru armata de oameni care ne-a condus spre mărețul gard betonat al eșecului.

E “poezia” urâtului. E imaginea hâdă a atâtor ani în care ne-au furat șansa de a ne dezvolta! Au mototolit țara cum au vrut și i-au pus pe milioane dintre noi pe drumuri, să își caute departe de familii, de copii, salvarea de la sărăcie.

Mereu și mereu tot ei, își deghizează acum trandafirii, își ascund roșul comunist. Totul ca să mai păcălească o dată și încă o dată, să perpetueze dinastia răului. 

Vor mai reuși?