Sunt convins ca una din marile erori de abordare politica la noi a fost totalul dispreț pentru doctrina și ideologie. Toate partidele care s-au autodefinit in ultimii 30 de ani , fie de stânga, fie de dreapta au abordat politici fundamental conturare propriei paradigme.
PSD, autodefinit de stânga a privatizat industrii, iar PNL-ul, tradițional de dreapta a majorat salarii și pensii din mediul bugetar, USR Plus a început cu o ideologie clară de stânga, dar in urma unui proces intern de definire doctrinara s-a anunțat ca aparținând curentului de centru-dreapta. Lipsa de substanța ideologica a permis traseismul politic, coabitari contra naturii, alianțe monstruoase, cum a fost USL-ul, etc. Dar poate cel mai grav aspect al chestiunii in cauza e faptul ca in România nu mai exista grupuri sociale care sa se simtă corect reprezentate și aici s-a produs o teribila mutație, numita populism. Norocul nostru a fost ca de cele mai multe ori dinamica socială și economia țării nu au depins de jocul politic. Intrarea noastră in NATO și UE a făcut ca marile linii directoare sa fie impuse de Washington și Bruxelles, ceea ce a fost cu adevărat șansa noastră de a ne integra, măcar formal in alianța lumii libere. Revenind la problema crizei de identitate politica de la noi, hai sa facem un mic exercitiu de imaginație.
Dacă am fi avut la guvernare, partide doctrinare și nu eminamente populiste atunci probabil când PSD s-a aflat la butoane ar fi crescut protecția socială și nivelul de trai al pensionarilor iar când Alianțele de dreapta s-ar fi succedat la putere am fi simțit cu toții reducerea taxelor și impozitelor in mediul privat. Evident ca totul a fost o farsa politica…după alegeri, nimeni nu a avut vreun proiect serios fie de stânga, fie de dreapta! Conștienți de pustiul ideatic al continutului promisiunilor electorale, târziu și partidele noastre încearcă acum sa se autodefinească fie ca fiind conservatoare, fie progresiste, însă extrem de superficial și total lipsit de substanța. In mod organic a gândi politic conservator înseamnă a pune in centrul acțiunii: meritocrație, elitism, racordarea la fundamentul religios și tradițional, al respectării unicității și individualismului. Pentru conservator, sărăcia, lipsa educației, lenea, incultura sunt vicii sociale, ele nu au de ce sa fie recompensate cu ajutoare sociale.
Un guvern conservator se obliga sa ofere tuturor un nivel superior de educație, cei care optează pentru alta cale, sunt liberi sa descurce așa cum pot! Progresistul este a priori un globalist, un secularist care fără sa nege dimensiunea religioasă, o separa de treburile de stat, care militează pentru o societate deschisă, multiculturală, in care Tradițiile se amesteca fără sa se excludă și in care nimeni nu este mai presus de celălalt! Exista curente radicale care pot trimite cele doua filosofii politice spre extreme. Progresiștii in obsesia lor de a tine separatismul religios, etnic, cultural departe de puterea decizionala, ajung de multe ori sa nege evidentele moșteniri istorice și chiar sa combată perceptele morale biblice, pe de cealalta parte și ultra conservatorii care clamează claritate morala, cad in cursa gandului apocaliptic, trufindu-se ca ei au rămas ultimii călugări soldați care se opun satanismului politic.
Acum, am văzut cum se ciocnesc politic noile doctrine, mai ales in SUA, unde conservatorii lui Trump și progresiștii lui Biden au fost la un pas de război civil. Pana acum, la noi nu, cu excepția celor de la AUR care s-au autodefinit ca partid conservator, celelalte partide au rămas incerte doctrinar, deși exista ambele curente in toate partidele parlamentare. Aștept ca in acest interval de patru ani de liniște politica, sa reconfigurăm clasa politica așezând-o între copertele fie ale tradiționalismului religios, fie ale modernismului laic, altfel vom rămâne marii ipocriți ai Europei, fiind cu toții niște populiști, oportuniști și mincinoși…
Sursa: Realitatea Din PNL
