Mâine are loc cel de-al doilea tur electoral pentru Președinția Republicii Moldova, considerată cea mai săracă și coruptă țara din Europa cu o populație polarizată excesiv, unde o bună parte dintre alegători au mari speranțe pro-occidentale, iar cealaltă rămâne captivă unui partid filo-rus de stânga. Dacă Maia Sandu va câștiga sunt așteptate ample reforme în sistem, dar mai ales concentrarea tuturor resurselor în întărirea vectorului european și pozitionarea țării pe traseul acceptării sale în mecanismul comun al Uniunii Europene. În schimb, recâștigarea mandatului de către Igor Dodon, ar da și mai multă importanță vectorului estic, populat cu filo ruși, nostalgici ai “gloriei URSS”, care cred că Occidentul este corupt și satanist în timp ce Putin este văzut ca singurul gardian al creștinismului în lume.
Acestea au fost și rămân marile frământări ale fraților noștri de peste Prut, cuprinși în menghina geopolitică a europenilor, americanilor și mai ales a romanilor care vor Moldova în clubul occidental și rusii care privesc Basarabia ca pe o fostă provincie aflată obligatoriu în sfera de interes a Kremlinului. Vectorul estic deține suficiente instrumente pentru a face extrem de dificilă o ruptură completă: Transnistria, unde pe lângă regimul separatist pe care îl controlează are și un contingent militar, Găgăuzia, Mitropolia Moldovei aflată în subordinea Patriarhiei de la Moscova, partide de stânga și o parte semnificativă a populației.
Pentru a înțelege și mai bine situația actuală de la Chișinău trebuie să facem un apel la memorie. În aprilie, 2009, în Republica Moldova au avut loc alegeri legislative, pe care le-a câștigat Partidul Comuniștilor, condus cu o mână de fier de președintele de atunci, Vladimir Voronin. Comuniștii erau la putere de 8 ani reușind “performanța” sa pună Moldova în topul celor mai sărace țări din Europa. Nemulțumirile sociale au făcut ca pe 7 aprilie să izbucnească ample proteste de stradă. Autoritățile au reacționat extrem de violent, situația degenerând rapid. Parlamentul și Președinția au fost devastate. Opoziția a afirmat că violențele au fost declanșate de provocatori aflați în solda regimului, în timp ce Voronin a acuzat o tentativă de lovitură de stat și a arătat acuzator în direcția României. Imediat, frontierele cu țara noastră au fost închise. Trebuie spus că la vremea respectivă,
președintele Republicii Moldova era ales prin votul Parlamentului, nu direct, ca acum, iar Voronin mai avea nevoie de un singur deputat pentru a avea majoritatea necesară ca să își impună succesorul. Presiunea publică și internațională era, însă, atat de mare, încât nimeni nu a îndrăznit să voteze alături de comuniști, astfel încât la sfârșitul lui iulie a trebuit să fie organizate alegeri anticipate, ceea ce le-e permis pro-europenilor să obțină majoritatea și sa formeze guvernul. Având doar o majoritate simplă, nu au reușit însă să numească și președintele. Așadar, situația politică din Republica Moldova devenise un hibrid, cu un guvern pro occidental și cu un președinte pro-rus. Timid, au fost declanșate reformele necesare apropierii de Uniunea Europeană, însă un scandal uriaș de corupție și jaf din banul public a spulberat povestea de succes. Miliardul de euro evaporat din băncile de peste Prut și sprijinul total și neinspirat al României față de oligarhul Plahotniuc, acuzat de cele mai ingrate inginerii financiare au repus în pagină toate forțele politice cu nostalgii staliniste. Și astfel, în 2016, câștiga Dodon în timp ce în interiorul alianței pro occidentale începe un mega scandal între principalii lideri Maia Sandu și Andrei Năstase. Unioniștii, compromiși de colaborarea dintre liberalii lui Mihai Ghimpu și Plahotniuc au devenit irelevanți.
Ei bine, acesta este cadrul în care se vor confrunta mâine cei doi contracandidați pentru președinția moldoveană.
Cel mai mare risc, dacă mâine va câștiga din nou Dodon este legat de federalizarea Republicii Moldova, cu Transnistria ca subiect cu drepturi egale. Pro rușii au mai încercat acest lucru și în anii 2000, cu celebrul Memorandum Kozak. Atunci Voronin s-a răzgândit în ultimul moment, iar Putin, care era așteptat să participe la semnare, a trebuit să își anuleze zborul la Chișinău. Cu legitimitatea dată de câștigarea alegerilor și un control consolidat asupra statului, Dodon poate forța adoptarea unui plan similar. Deja s-a pronunțat public pentru federalizare în 2016, iar anul acesta, încălcând o normă pe care toți politicienii moldoveni de rang înalt au respectat-o în ultimii 30 de ani, l-a numit “președinte” pe liderul regiunii separatiste transnistrene. Dacă Republica Moldova devine stat federal, orice tentativă de a-și găsi un loc în spațiul geo-politic european va putea fi blocată prin veto de Tiraspol. De aceea este vital ca mâine, moldovenii să arate lumii întregi carei lumi doresc sa aparțină, celei libere și democratice sau se mulțumesc cu saracaciosul statut de gubernie rusească…. Dumnezeu să-i binecuvânteze pe frații noștri !
Sursa: Realitatea Din PNL
