La fel cum la noi amestecul nenatural dintre PSD și PNL când au avut proasta inspirație de a forma USL-ul, generând o amplă deruta ideologică în electorat, la fel s-a întâmplat în Republica Moldova în 2016, când socialiștii pro ruși ai lui Dodon au creat o coaliție cu pro-europenii Maiei Sandu. Atunci Chișinăul a scăpat de alegeri anticipate dar a căzut în subtila și extrem de sofisticata capcană a Kremlinului. Odată cu mazilirea controversatului Plahotniuc s-au amestecat culorile politice și nimeni n-a mai înțeles clar în ce direcție se îndreaptă frații noștri de peste Prut. Pe 1 Noiembrie va avea loc primul tur la prezidențiale și în mod extrem de ciudat, peste București s-a așternut o liniște nefirească. Nu prea exista declarații sau semnale și pare chiar o lipsă de interes geopolitic a României cu privire la destinul Basarabiei pentru următorii patru ani.
Profesorul Dan Dungaciu identifică o altă problemă de fond care falsifică tabloul evoluţiilor de la Chişinău prin dispariţia geopoliticii ca miza fundamentala. “ Acum Bătălia politică de dincolo de Prut nu ar mai fi între Est şi Vest, ci doar axată pe o agendă internă, respectiv democratizare, lupta împotriva „politicienilor mincinoşi” şi a corupţiei. Unii vor asta, mai ales susţinătorii direcţi sau indirecţi ai descălecatului din 2019, dar nimic nu e fără geopolitică în R. Moldova. Chiar şi coaliţia anti-geopolitică PSRM-ACUM din 2019 a fost, în realitate, un gest eminamente geopolitic. Pur geopolitic, în favoarea strategică a Federaţiei Ruse.”
Dovada clară că alegerile de duminică din Republica Moldova au un profund caracter geopolitic, este că preşedintele grupului PPE, Donald Tusk, şi ministrul german al apărării, Annegret Kramp-Karrenbauer, din partea CDU, o sprijină explicit pe Maia Sandu. În timp ce , Ministrul de Externe Lavrov, Directorul Serviciului de Informaţii Externe Narâşkin sau Preşedintele Putin – direct sau indirect – îl susțin pe Igor Dodon. În fapt sunt opt candidaţi la alegerile din noiembrie: trei pro-europeni, doi unionişti și trei pro-estici . Moldova este o republică parlamentară unde președintele are atribuțiile limitate și foarte putine pârghii executive. Puterea prezidențială de la Chișinău rezida exclusiv în orientarea geopolitică și în liniile directoare ale politicii externe.
Să trecem în revistă traseul celor doi candidați cu șansa de a se confrunta în turul al doilea. Deși a existat o înțelegere în 2019 între Andrei Năstase fostul vice-prim ministru și ministru de interne, candidatul partidului Platforma DA pentru prezidențiale și Maia Sandu care a candidat și în 2016, însă a suferit o înfrângere în fața actualului președinte Igor Dodon, care suna cam așa: dacă Andrei Năstase îi va ceda Maiei Sandu fucția de prim-ministru, acesta va fi candidatul comun la următorul scrutin pentru ca Igor Dodon să fie învins în 2020. Exact așa s-au petrecut lucrurile și totuși observăm că această înțelegere a fost ruptă iar cei doi candidați nu au reușit să ajungă la un numitor comun privind candidatul unic, divizând voturile pro occidentale ale moldovenilor.
Deși Andrei Năstase s-a remarcat prin faptul că a fost liderul protestelor din Piața Marii Adunări Naționale din perioada 2015-2016, a condus mișcările de stradă care au protestat într-un număr foarte mare împotriva regimului Plahotniuc, împotriva autorilor furtului miliardului, dar și împotriva corupției și are relații extraordinare in România cu partidul de guvernământ și este un susținător al europenizării țării cu ajutorul Bucureștiului, el are mult mai putine șanse acum decât fosta prim-ministră, Maia Sandu, recunoscută pentru faptul că a reușit să aducă investiții considerabile într-un timp scurt cât a ocupat această funcție, dar și pentru verticalitatea sa în lupta anti-corupție.
În ceea ce-l privește pe Igor Dodon, actualul președinte în exercițiu, el candidează ca independent la aceste alegeri însă este susținut de Partidul Socialiștilor. Singura realizare a mandatului său a fost consolidarea relațiilor cu Federația Rusă și trebuie remarcat că nu a avut nici o întrevedere cu vreun oficial european sau chiar cu șefii statelor vecine, România și Ucraina. În spațiul public au apărut mai multe înregistrări cu Igor Dodon în timp ce accepta mită într-o pungă de la principalul oligarh și beneficiar al furtului miliardului, Vlad Plahotniuc. Deși este numit “Kremlinovici”, de prietenii lui din serviciile secrete rusești pentru că este un informator, dovedit cu probe de investigația Dosier și Rise, dar mai ales pentru politica sa externă, ghidată de Kremlin în interesul Rusiei, Dodon este cotat ca favorit în aceste alegeri. Tot pe partea stânga, pro rusa candidează și Renato Usatâi, actualul primar de Bălți, al doilea oraș ca mărime din Republica Moldova. Foarte prezent în mediul online, Usatâi a reușit să atragă atenția unui procent considerabil de cetățeni, însă trecutul dubios al acestuia și învinuirile că ar fi pus la cale o crima, îl țin departe de turul doi.
Interesant pentru noi este să cunoaștem profilul candidaților unioniști, în ale căror platforme program ating ideea revenirii la teritoriul mamă al României. Octavian Țîcu, președintele Partidului Unității Naționale, partidul moldovenesc creat în jurul lui Traian Băsescu este unul dintre candidații unioniști în lupta pentru fotoliul de președinte. Acesta a părăsit formațiunea Blocului ACUM din cauza înțelegerii cu Partidul Socialiștilor de a forma un guvern împreună și a decis să devină liderul unui partid care are ca principal scop- unirea cu România. Dorin Chirtoacă este al doilea candidat unionist. Fostul primar al Chișinăului, a ocupat trei mandat de primar al capitalei și are în spatele său suportul Mișcării Politice Unirea, compusă din mai multe partide unioniste.
Din păcate, cei doi nu au practic nici o șansă să acceadă în finala din 15 Noiembrie. Situația este extrem de confuză și complicată peste Prut, clasa politică basarabeană a cam dat-o în bară la toate capitolele: dar mai ales economic și sanitar. Moldovenii au ajuns să fie izolați în Europa, au permis ca beneficiarii din furtul miliardului să îi conducă și să îi mintă cu nerușinare pana azi. Ce direcție va lua Republica Moldova în următorii patru ani? Mai apropie de Europa sau de Federația Rusă?
Sursa: Realitatea Din PNL
