Fostul premier Ilie Bolojan a scris joi, 22 octombrie, pe Facebook, că decizia CEDO privind drepturile salariale restante ale magistraților îi dă dreptate în disputa cu Înalta Curte de Casație și Justiție. El susține că a avut dreptate să se opună plății unor sume de ordinul miliardelor de lei și vorbește despre o „aristocrație bugetare”.
Reacția lui Ilie Bolojan vine după ce CEDO a comunicat, joi, decizia adoptată la 13 octombrie 2026 în cauza „Pușcașu și alții împotriva României”, prin care a declarat inadmisibile cererile formulate de cinci judecători și foști judecători care reclamau neexecutarea integrală a unor hotărâri judecătorești privind diferențe salariale.
„Decizia de astăzi a CEDO arată că am avut dreptate în ceea ce privește plata restanțelor salariale către magistrați. Guvernul primește acum argumentul decisiv pentru a tranșa această chestiune imorală și împovărătoare pentru români”, afirmă fostul premier.
Acesta continuă: „Într-o situație economică dificilă, este imoral ca statul să fie obligat să plătească imediat sume uriașe, de ordinul miliardelor de lei, fără să se țină cont de impactul asupra bugetului și de celelalte obligații față de cetățeni. Pare o formă de aristocrație bugetară care poate dispune discreționar de banii românilor.”
Afirmațiile lui Bolojan pornesc de la concluzia reală a CEDO potrivit căreia, în circumstanțele economice excepționale analizate, eșalonarea, reeșalonarea și anumite amânări ale plăților nu au reprezentat o încălcare a Convenției. Dar fostul premier omite condițiile și argumentele pe care Curtea și-a întemeiat soluția, precum și faptul că litigiul privind finanțarea tranșelor scadente în 2026 a avut un obiect juridic distinct.
Explicațiile CEDO
La paragraful 149 al deciziei, CEDO explică de ce a considerat că autoritățile române nu au refuzat executarea hotărârilor judecătorești.
Potrivit unei traduceri din motivarea redactată în franceză, Curtea arată: „Având în vedere cele de mai sus, Curtea nu poate considera, în contextul economic dificil și prelungit cu care se confruntă statul român, că autoritățile naționale s-au opus executării integrale a hotărârilor judecătorești în cauză. Dimpotrivă, acestea au adoptat o serie de măsuri destinate să concilieze interesele concurente, respectiv dreptul creditorilor de a obține executarea hotărârilor pronunțate în favoarea lor și interesul general legat de păstrarea echilibrului finanțelor publice.”
Urmează precizarea esențială: „Aceste măsuri au vizat în principal modalitățile și calendarul de plată a sumelor datorate, în scopul asigurării unei executări progresive, dar efective, a obligațiilor care revin statului.”
CEDO admite, în același paragraf, că dificultățile economice grave pot justifica inclusiv amânarea sau suspendarea temporară a unor obligații, dacă aceste măsuri urmăresc să permită statului să își onoreze ulterior angajamentele.
Așadar, argumentul central al instanței europene nu este că Guvernul poate să nu plătească, ci că poate organiza executarea obligațiilor într-un calendar compatibil cu situația economică, cu condiția ca executarea să rămână efectivă.
La paragraful 126, CEDO reamintește că suspendarea executării poate fi justificată pentru perioada strict necesară identificării unei soluții satisfăcătoare, iar o întârziere nerezonabil de lungă poate constitui o încălcare a Convenției.
