Fostul premier Florin Cîțu trage cortina în lupta din PNL dintre taberele conduse de Ilie Bolojan și Adrian Veștea. Cîțu spune că are definiții clare legate de ceea ce este un liberal și care sunt politicile publice pe care un liberal le aplică. UDMR a decis să nu intre la guvernare alături de PNL, în formula cu Adrian Veștea premier. Nici USR nu va vota executivul Veștea, iar PSD încă poartă negocieri.
"Se aruncă foarte ușor cuvântul „liberal” în spațiul public în perioada asta. E bine să știm ce ar însemna, de fapt, un liberal — ca să-i puteți identifica mai ușor pe cei care doar se folosesc de idee ca să vă inducă în eroare.
Liberalismul este o ierarhie de valori în vârful căreia stă libertatea individului. Libertatea nu e un mijloc pentru altceva — e scopul. Restul — piața liberă, proprietatea privată, statul limitat, domnia legii — sunt instituțiile care fac libertatea posibilă și o apără. Nu invers.
Asta e capcana în care cad cei mai mulți care își spun „liberali”. Cred că liberalismul înseamnă să faci lucruri „bune” cu puterea statului. Nu. Liberalismul se măsoară prin ceea ce refuzi să faci cu puterea, mai ales atunci când o ai și ai putea s-o folosești.
Un etatist de stânga și un etatist de dreapta se ceartă doar pe direcția în care să împingă statul. Liberalul se ceartă cu amândoi pe dimensiunea statului.
În România, cuvântul a fost confiscat. Avem prea mulți „liberali” care, la guvernare, cresc taxe, umflă cheltuieli, mențin prețuri administrate, tolerează dominanța fiscală și folosesc statul ca pe o pradă. Eticheta a supraviețuit; doctrina a murit. E exact tipul de inversiune semantică în care un cuvânt ajunge să însemne opusul lui.
Deci ce face, concret, un liberal — ca să nu vă mai păcălească nimeni?
— Apără libertatea individului chiar și când îl deranjează personal, chiar și pentru adversarul lui. Libertatea valabilă doar pentru ai tăi nu e libertate, e privilegiu.
— Refuză să mărească statul chiar și atunci când tabăra lui ar profita. Oricine cere limite când e în opoziție; liberal e cel care reduce intervenția statului când e la putere.
— Tratează prețurile, cursul de schimb și schimbul liber ca mecanisme de informație, nu ca pârghii de control. Nu cere prețuri „corecte” stabilite politic; cere prețuri libere, determinate voluntar de cerere și ofertă.
— Se opune finanțării inflaționiste a statului, pentru că inflația e taxa pe care o plătesc mai ales cei care nu au cum să se apere de ea.
— Consolidează prin cheltuieli, nu prin taxe. Un deficit nu se rezolvă luând mai mult de la cei productivi, ci cheltuind mai puțin și mai eficient.
— Cere egalitate în fața legii, nu egalitate de rezultat.
— Are skin in the game. Plătește prețul propriilor idei. Cine vrea libertate pentru alții și plasă de siguranță garantată de stat pentru sine nu e liberal, e oportunist.
Liberalismul este o disciplină a renunțării la putere. E ușor să fii generos cu banii altora și autoritar cu libertatea altora. E greu să-ți impui ție însuți limitele pe care le ceri statului.
De-asta sunt atât de puțini liberali și atât de mulți purtători de etichetă".
