În pandemie, în timp ce era o luptă contra cronometru pentru vieți și pentru sănătatea publică, PSD făcea campanie la televizor, exploatând politic suferința oamenilor. În criza financiară, același partid lua decizii, apoi se delimita public de efectele lor, ca și cum nu ar fi avut nicio responsabilitate. Astăzi, în criza energetică, scenariul se repetă.
Oportuniștii de serviciu, inclusiv unii cu funcții în domeniul afectat, apar în spațiul public, dau lecții, indică vinovați și evită cu grijă propria răspundere.
Realitatea este simplă: în sistemul energetic au existat și există interese uriașe. „Băieții deștepți” conectați la contracte și resurse au profitat ani la rând de slăbiciunea statului și au acumulat averi din bani publici.
Pentru toate acestea există, cel puțin teoretic, instituții de control, reglementare și justiție. Ele ar trebui să funcționeze fără influențe, fără privilegii și fără privirea întoarsă în funcție de conexiuni politice sau de putere.
România nu este în dificultate pentru că, de câteva luni, Guvernul Bolojan încearcă să țină sub control o țară intrată în derivă. România este în dificultate din cauza unui stat slăbit structural, erodat în timp, de la vârful său până în profunzimea instituțiilor.
Problema reală este că, prea des, cei care au contribuit la acest declin ajung să dea lecții publice, în loc să răspundă pentru deciziile lor.
Justiția închide ochii acolo unde ar trebui să acționeze, iar instituțiile de control sunt adesea prea slabe sau prea dependente pentru a-și îndeplini rolul.
În fiecare criză, aproape aceiași actori care au tolerat sau au întreținut problemele reapar în prim-plan, explicând cum ar trebui rezolvate.
Criza energetică pe care o traversăm nu este doar a României, ci o criză europeană determinată de un context geopolitic complicat, de presiuni asupra piețelor și de provocări care afectează întregul continent. România nu este izolată de aceste evoluții și nu poate fi analizată separat de ele. De aceea, orice discuție serioasă despre situația din energie trebuie să pornească de la realitatea europeană în care ne aflăm, de la cauzele reale ale acestei crize și de la modul în care sunt respectate regulile și legile.
România nu mai are nevoie de oportuniști ai crizelor.Are nevoie de instituții funcționale, de responsabilitate reală și de adevăr.
