Producem cantități considerabile de cereale, legume și fructe, dar importăm cantități și mai mari de alimente deoarece nu avem capacitata procesării în țară a producției agricole.
Faptul ca ne-am dezmembrat industria petro-chimică intr-un sir nefericit de privatizari dubioase, nemodernizand și eficientizand nimic in schimb, ne obliga să importăm mari cantități de îngrășăminte și insecto-fungitive și chiar dacă avem un uluitor potențial agricol, nu producem tractoare, combine și alte componente necesare dezvoltării durabile.
Deși piața constructilor cunoaste o dinamica impresionanta, nu mai producem intern nici măcar otelul-beton. Avem așadar o economie bolnava, insuficient dezvoltată fata de parametrii europeni, cu puterea de cumpărare bazată in principal pe împrumuturi și nu pe producție. Ma așteptăm ca mai ales in aceasta campanie electorală in urma căreia vom avea o noua guvernare sa discutam mult mai aplicat despre acele reforme structurale obligatorii pentru depășirea statutului ingrat de codașa Europei in care zace România din cauza lipsei de competitivitate și mai ales înapoiere tehnologică.
Întrebarea cheie este dacă clasa politica mioritica înțelege ca nu mai avem nici măcar o secunda de pierdut! Cautam un răspuns cu ajutorul Lidiei Moise, lui Petrisor Peiu și Constantin Rudnitchi.
Sursa: Realitatea Din PNL
