Senator Ninel PEIA: Scutul capitalului românesc în fața colonialismului corporatist!

Patriotismul economic nu este o utopie naționalistă și nici o lozincă electorală. Este o doctrină dură de supraviețuire. O țară care nu își controlează propria producție și care depinde exclusiv de importuri este o țară vulnerabilă, aflată la mila fluxurilor logistice externe. Primul pilon al reconstrucției demnității noastre în Uniunea Europeană cere instituirea unui scut legislativ și financiar de fier în jurul capitalului românesc.

Trebuie să trecem urgent la o politică de stat care acordă prioritate absolută producătorului autohton în toate achizițiile publice, de la hrana din spitale și școli, până la materialele folosite în marile proiecte de infrastructură. Mai mult, România trebuie să impună toleranță zero față de cel mai mare afront adus consumatorului roman, dublul standard al produselor. Este inacceptabil ca marile branduri vestice să continue să trimită în Europa de Est alimente, medicamente sau mărfuri de o calitate net inferioară celor vândute în Germania sau Franța, în timp ce ne încasează aceiași bani. Această practică nu este doar o fraudă economică, ci o jignire directă la adresa demnității noastre ca oameni. Securitatea noastră industrială și alimentară nu se mai poate negocia la Bruxelles prin compromisuri călduțe.

A fi partener cu drepturi depline în UE înseamnă să ai curajul de a-ți proteja piața internă și de a înțelege că cel mai bun mod de a fi respectat în exterior este să fii puternic și independent la tine acasă.

Nicio națiune nu se poate numi cu adevărat liberă dacă nu își controlează resursele strategice. România a fost binecuvântată cu pământ fertil, cu păduri vaste și cu un subsol bogat în hidrocarburi și minereuri. Cu toate acestea, printr-un amestec toxic de incompetență politică și trădare strategică, am ajuns în situația absurdă în care românii plătesc facturi uriașe la energie, gaze și utilități, în timp ce resursele noastre sunt exploatate de companii străine și tranzacționate pe burse speculative din afara granițelor.

Suveranitatea resurselor este o linie roșie peste care nu mai avem voie să trecem. Gazele din Marea Neagră, rezervele de cărbune, energia hidroelectrică și cea nucleară nu sunt mărfuri de schimb pentru satisfacerea deficitelor altor state europene. Ele reprezintă patrimoniul inalienabil al cetățenilor români și motorul principal al reindustrializării țării. Strategia noastră energetică trebuie resetată complet, resursele interne trebuie alocate cu prioritate absolută consumului casnic și companiilor românești, la prețuri de producție juste, care să asigure competitivitatea economiei noastre, nu profituri record externalizate în paradisuri fiscale.

Aceeași fermitate trebuie aplicată în protejarea fondului nostru forestier și funciar. Trebuie oprit definitiv exportul de lemn neprelucrat. România nu mai poate fi plămânul tăiat al Europei din care pleacă bușteni și se întorc piese de mobilier scumpe. Valoarea adăugată trebuie generată aici, prin fabrici și locuri de muncă românești. În egală măsură, pământul agricol reprezintă o problemă de siguranță națională, înstrăinarea lui către fonduri de investiții speculative sau entități non-UE trebuie interzisă prin lege.

Omenirea intră într-o eră a crizelor de resurse, iar România are datoria istorică să își apere bogățiile cu dinții, refuzând directivele de mediu utopice care ne cer să ne închidem minele și industriile în timp ce alții își sporesc producția.

Timp de două decenii, diplomația de la București a funcționat pe baza unui complex de inferioritate profund dăunător. Oficialii noștri au mers la Bruxelles nu ca negociatori, ci ca simpli executanți, dispuși să semneze orice directivă și să accepte orice compromis pentru a nu deranja axa Paris-Berlin. Rezultatul acestei politici a ghiocelului? Am primit promisiuni deșarte, amânări sistematice pe dosare vitale precum Schengen și am fost permanent retrogradați în categoria unei Europe cu două viteze.

Această atitudine umilitoare trebuie să înceteze astăzi. Adevărata demnitate în Uniunea Europeană nu se obține prin cereri timide și plecăciuni pe la spatele ușilor închise, ci prin exercitarea fermă a prerogativelor politice oferite de tratatele internaționale. Cel mai puternic instrument juridic pe care România îl are la dispoziție este dreptul de veto în Consiliul European. Până acum, liderii noștri s-au temut să îl folosească, de frică să nu fie etichetați drept „problematici”. Însă statele puternice din nucleul dur al UE, precum Franța, Germania sau Austria, nu ezită nicio secundă să își blocheze partenerii atunci când propriile lor interese economice sau electorale sunt în joc.

România trebuie să treacă la ofensivă diplomatică. Dreptul de veto trebuie transformat dintr-o armă teoretică într-o practică curentă de negociere. Vom bloca orice inițiativă majoră a Comisiei Europene, orice buget comunitar și orice tratat colateral dacă interesele legitime ale României sunt ignorate, amânate sau condiționate politic. Dacă transportatorii noștri sunt blocați prin regulamente abuzive sau dacă fermierilor români li se impun cote absurde prin pactul verde european, răspunsul Bucureștiului trebuie să fie un NU categoric și de neclintit la Bruxelles. Doar atunci când partenerii noștri vor înțelege că votul României costă și că nu mai poate fi luat de-a gata, abia atunci vom fi tratați cu respectul pe care îl merităm.

Uniunea Europeană a fost concepută de părinții săi fondatori ca o comunitate de state suverane, unite în diversitate și bazate pe o moștenire culturală și spirituală comună. Din păcate, în ultimii ani, instituțiile de la Bruxelles au deviat grav de la acest proiect originar, încercând să se transforme într-un laborator de inginerie socială și de uniformizare ideologică. Asistăm la o presiune constantă de erodare a identităților naționale, a tradițiilor, a valorilor creștine și a conceptului clasic de familie, pilonii care au ținut legat acest popor de-a lungul secolelor de istorie zbuciumată.

Apărarea identității noastre nu este un act de izolaționism, ci un act de reziliență culturală. Suveranitatea constituției României trebuie să rămână absolută și intangibilă în fața oricăror reglementări sau decizii europene care încearcă să submineze legislația națională sau valorile morale ale societății noastre. Nu putem accepta ca ideologii de birou, străine de spiritul și fibra acestui popor, să ne dicteze cum să ne creștem copiii, cum să ne definim familia sau ce avem voie să credem.

Reconstrucția demnității naționale începe din școlile românești. Sistemul de educație trebuie curățat de experimente ideologice globaliste și reorientat către un nucleu dur de cultură națională, istorie adevărată și valori identitare. Generațiile care vin trebuie crescute fără complexul de inferioritate care a măcinat ultimele decenii, copiii noștri trebuie să învețe să fie mândri de istoria lor, de sacrificiile înaintașilor și de identitatea lor românească. O Europă puternică este o Europă a națiunilor puternice, mândre de specificul lor, nu o masă amorfă de populații dezrădăcinate. Prin păstrarea intactă a credinței, a limbii și a tradițiilor noastre, ne asigurăm că România rămâne o entitate distinctă, suverană și respectată în concertul european.

Am ajuns la finalul unei analize riguroase, dar mai ales la capătul unei lungi perioade de toleranță față de neputința și resemnarea care au dominat politica externă a României. Acest manifest, structurat pe pilonii patriotismului economic, suveranității resurselor, diplomației de forță și apărării identitare, nu este doar un document teoretic. Este un strigăt de alarmă și, în același timp, un plan de acțiune pentru o deșteptare națională disperată. A fi pro-european nu înseamnă și nu a însemnat niciodată să fii anti-român.

Integrarea în Uniunea Europeană trebuia să fie un instrument de dezvoltare și afirmare a geniului nostru național, nu o condamnare la ștergerea de pe harta deciziilor majore. Greșeala nu a fost a tratatelor, ci a liderilor politici de la București care au preferat confortul personal, funcțiile călduțe la Bruxelles și liniștea mandatelor lor în locul luptei dure pentru interesele poporului care i-a votat. Am fost țara care a dat totul, industrii, resurse, bănci, forță de muncă calificată și a primit în schimb amânări, standarde duble și lecții de morală de la tribunele europene.

Rescrierea locului României în UE cere o nouă clasă de oameni de stat. Avem nevoie de lideri care vorbesc limba română cu demnitate în cancelariile lumii, care nu se tem de privirile încruntate ale birocraților europeni și care înțeleg că singura datorie sfântă pe care o au este față de pământul și poporul român.

Timpul scuzelor sterile de tipul „Așa ne cere Bruxelles-ul” a expirat. De acum înainte, deviza unică a oricărei acțiuni guvernamentale, legislative sau diplomatice trebuie să fie simplă, clară și de neclintit, România pe primul loc! Doar atunci când ne vom recăpăta respectul de sine acasă, vom impune respectul cuvenit și în restul lumii.

Ninel PEIA

Senator al României

Chestor al Senatului

Grupul PACE - Întai România