Marea problemă a sistemului românesc se naște din incapacitatea politică de a defini ce stat este România… neocomuniștii de la PSD și sateliții lor au construit statul paternalist sau asistential, cu zone largi de populație dependentă de ajutoare sociale, cu bugetari care depind de numiri politice și pensionari terorizați că li se taie pensiile, etc.

Liberalii și în general partidele de centru-dreapta, cel puțin formal își doresc statul suplu, sau antreprenorial, cu politici clare care să încurajeze investițiile și concurența piețelor libere! Cu alte cuvinte, patternul pesedist este statul oligarhic chinez, adaptat de ruși după prăbușirea URSS, adică schimbarea conceptului de partid-stat în statul partid, pe când cel al liberalilor este inspirat de modelul occidental…

Aceasta este lupta fundamentală între retrograzii moștenitori ai ceaușismului ș putinismului cu cei care se inspiră din contractul social care a permis Lumii libere să progreseze, fără implicarea abuziva a statului în justiție și economie…