Este o chestiune de viață privată sau un demers perfect legitim să-l întrebăm pe premierul României dacă a fost sau este consumator de droguri? Nu de alta, dar de-a lungul vremii, adversarii săi politici au șușotit mereu pe la colțuri că Florin Cîțu ar suferi de acest păcat. Este sau nu în interesul său să spulbere aceste suspiciuni grave? Evident, da. Atunci de ce premierul nu răspunde clar la întrebare și nu neagă categoric că a consumat vreodată droguri? De ce în loc să spună simplu nu, ocolește răspunsul și îi spune jurnalistei de la TVR, Roxana Zamfirescu, că pune întrebări “tâmpite”? Ce are premierul de ascuns? 

 

Este cea mai gravă acuzație care a planat vreodată asupra unei persoane aflată într-o înaltă funcție publică. De la legenda “Votcăroiu” a premierului băutor, la cea a președintelui care funcționa după multe pahare la bord, am ajuns să trăim cu suspiciunea că avem un premier care se înalță pe norii de fum ai revenirii în V a economiei. Ce poate fi mai dătător de spaime unei nații care și așa se simțea ca pe Titanic? Avem sau nu pe cineva treaz și perfect lucid la comanda navei? 

 

Când își asumă o funcție publică, politicienii sunt conștienți că își restrâng drastic sfera drepturilor la viață privată. Poporul pe care ei îl conduc are dreptul să știe totul despre trecutul acelui politician, despre averea sau despre conduita sa morală. Cui nu-i convine intruziunea în viața privată este liber să stea în afara funcțiilor plătite din bani publici. 

 

Ce am reușit până acum să aflăm despre cel care, din senator a ajuns ministru de Finanțe, iar apoi premier și care țințește, peste o lună, să se ungă șef peste principalul partid de guvernământ din România, plus candidat la funcția de președinte al României peste trei ani? Știm că a făcut pucărie în SUA pentru că a condus beat sau drogat. Știm că a mințit presa în legătură cu acel episod, spunând că a fost sancționat pentru contravenție, nu pentru infracțiune. Știm că evită să spună dacă a fost sau este consumator de droguri. Știm că are inadvertențe în CV-ul oficial postat pe site-ul Guvernului, când vine vorba de masterul făcut la Iowa State University. Premierul scrie că l-a terminat în 1999, în vreme ce Universitatea spune că l-a terminat în 2002. Știm că a fost căutat cu executorii, în 2009, în SUA, după ce a rămas dator vreo 7000 de dolari unei bănci. Știm că a fost dat afară de la o bancă importantă din România, după un scandal privind un presupus atac speculativ asupra leului. 

 

Sunt fapte derizorii peste care putem trece cu vederea? Avem de-a face cu simple calomnii la adresa premierului sau fapte atât de vechi încât, oricât de compromițătoare ar fi, s-ar fi prescris deja din punct de vedere moral? Florin Cîțu de acum 10, 20 de ani nu mai este Florin Cîțu de acum? 

 

Nu știm ce gândește poporul în numele căruia guvernează acum Florin Cîțu. Premierul nu a fost ales direct de popor. A fost numit în funcție, la propunerea celui pe care acum premierul încearcă să-l dea jos din trenul politicii ca să-i ia locul, să-i uzurpe funcția. Este în fruntea țării doar printr-o conjunctură favorabilă și grație încrederii de care s-a bucurat cândva din partea lui Ludovic Orban. Niciun vot popular nu l-a validat vreodată pentru a ocupa o asemena poziție-cheie în statul român. Este prin definiție un uzurpator, care, odată instalat în funcție, acaparează puterea în partidul care l-a împins în față, călcând în picioare fidelitatea față de principii sau binefăcători. PNL nu a mers pe mâna unui Florin Cîțu la alegerile generale, când a cerut votul poporului ca să guverneze. Iar poporul nu știa, oricum, la vremea aceea, cu cine are de-a face când vine vorba de acest personaj. 

 

Suntem în fața unei șarlatanii politice în toată regula: un produs politic de calitate îndoielnică este pe cale să ne fie livrat pe post de mare figură, inclusiv pentru orizontul 2024. Să ne facem că merge și-așa? Să mizăm pe amnezia care lovește regulat memoria colectivă a românilor? Să pariem pe lipsa de apetență pentru moralitate a electoratului român, care alege fără grețuri primari pedofili sau șpăgari notorii?  

 

Mă tem că PNL își sapă singur groapa pentru 2024. Când pornești la drum lung și greu cu o corabie care deja ia apă, finalul nu arată bine. Dar cine suntem noi, muritorii de rând, să punem bețe-n roate unei sinucideri politice ca la carte? 

Sursa: Realitatea Din PNL