Ceea ce lipsește din păcate cu desăvârșire din această campanie electorală sunt măsurile propuse de partide pentru gestionarea iminentei crize economice globale care ne va cuprinde și pe noi încă din zorii anului viitor. Nimeni nu prezintă soluții sustenabile pentru remedierea problemelor structurale ale economiei românești, afectate nu doar de criza epidemiologică ci mai ales de faptul că avem de prea multă vreme un deficit al balanței comerciale. Producem cantități considerabile de cereale, legume și fructe, dar importăm cantități și mai mari de alimente deoarece nu avem capacitata procesării în țară a producției agricole.

Faptul ca ne-am dezmembrat industria petro-chimică într-un șir nefericit de privatizări dubioase, nemodernizând și eficientizând nimic în schimb, ne obligă să importăm mari cantități de îngrășăminte și insecto-fungitive și chiar dacă avem un uluitor potențial agricol, nu producem tractoare, combine și alte componente necesare dezvoltării durabile. Deși piața constructilor cunoaște o dinamică impresionantă, nu mai producem intern nici măcar oțelul-beton.

Avem așadar o economie bolnavă, insuficient dezvoltată față de parametrii europeni, cu puterea de cumpărare bazată în principal pe împrumuturi și nu pe producție. Mă așteptam ca mai ales în această campanie electorală în urma căreia vom avea o nouă guvernare să discutăm mult mai aplicat despre acele reforme structurale obligatorii pentru depășirea statutului ingrat de codașa Europei în care zace România din cauza lipsei de competitivitate și mai ales înapoiere tehnologică.

Adevărul ca nici o guvernare de până acum nu a fost preocupată de modernizarea țării și poziționarea ei pragmatică în mersul economiei globale. Sunt salutare măsurile creionate de cabinetul Orban pentru reclădirea României, autostrăzile, spitalele, școlile, irigațiile, ca și multe alte investiții propuse sunt obiective pe care România trebuia să le finalizeze de mult.  

A venit Coronavirusul ca un revelator al impotenței noastre economice obligând guvernul liberal minoritar să repare erorile strategice, să aducă un plus de profesionalism și să înăsprească măsurile anticorupție, dar chiar dacă va reuși să le bifeze, tot nu vom elimina decalajul față de economiile funcționale  ale lumii. La modul cel mai serios, vom putea afirma că avem o economie funcțională abia atunci când vom fi în stare să prelucram în țară materiile prime, vom avea o balanță echilibrată între importuri și exporturi, când vom obține independența energetică, relansarea industriei și când nu vom mai depinde material și tehnologic față de multinaționalele față de care am funcționat doar ca un subcontractor mediocru.

Întrebarea cheie este dacă clasa politica mioritica înțelege că nu mai avem nici măcar o secundă de pierdut! Realitatea complexă a lumii ne obligă să ieșim foarte repede din modul meschin și lipsit de viziune prin care s-a guvernat până acum. Avem cu toții o misiune istorică față de generațiile viitoare. Proiectul României normale va fi finalizat doar atunci când vom ieși cu totul din logica supraviețuirii politice cu orice preț, iar partidele se vor curața de politruci și se vor umple cu profesioniști care înțeleg perfect toate subtilitățile economiei globale.

Sursa: Realitatea Din PNL