Oficial, ne merge bine. Am înfrânt pandemia. Premierul ne-a anunțat ieri triumfător că “am reușit să oprim creșterea cazurilor”. Evident, din pix. Mai puține teste făcute, automat mai puține cazuri. Reglaje fine, matematică simplă și gata, s-a rezolvat și criza asta, deci putem să-i dăm bătaie cu alegerile locale pe 27 septembrie. 

Pe ce se bazează Guvernul când spune că am trecut hopul? Pe nimic. Luni, 10 august, am avut aproape 800 de cazuri la doar 6600 de teste făcute într-o zi de weekend, când laboratoarele lucrează la capacitate minimă. 6600 de teste înseamnă cam pe sfert față de câte teste care se fac în timpul săptămânii. Oricum ne-am uita pe cifre, de peste două săptămâni nu am mai coborât sub 1000 de cazuri. Mai exact, din 22 iulie. De atunci, singura zi când am avut sub 1000 a fost pe 3 august. Coincidență, era tot o zi de luni. Atunci am avut peste 800 de cazuri, pentru că, la fel, era un număr mic de teste făcute într-o zi de weekend. 

Deci, unde este oprirea creșterii cazurilor?! Și care este victoria? Este o reușită să te stabilizezi la peste o mie de cazuri pe zi și în jur de 40 – 50 de morți zilnic?! Cifrele ne-au pus pe lista neagră a țărilor europene, suntem “ciumați”, cum ne-a spus ministrul Sănătății. Cu o asemenea “stabilizare” epidemiologică ne îndreptăm spre toamnă, când vom avea cu siguranță o înrăutățire a situației, pentru că vor reveni copiii la școală și va începe și gripa sezonieră. Atunci vom avea câte cazuri pe zi? Dublu, triplu? Ne permitem așa ceva? Ne țin spitalele? 

La tot tabloul de riscuri avem și factorul accelerator: alegerile. Autoritatea Electorală Permanentă are o misiune imposibilă: să caute soluții pentru desfășurarea alegerilor în condiții de pandemie. Ca să ne facem o idee, cele mai simple probleme, se vor dovedi insurmontabile.

  1. Cum vor vota cei carantinați, izolați sau internați cu Covid 19? Cu urna mobilă, dar cum? Va merge la ei personal medical complet echipat? Și cum vor fi numărate voturile în secția de votare, așa cum prevede legea? Și urna, și buletinele de vot vor fi contaminate. În mod normal, din secția de Covid nu iese nici un fir de ață, tocmai ca să nu fie plimbat virusul în exterior. Cum să ne imaginăm că va fi plimbat buletinul de vot contaminat, de colo-colo prin localități, iar apoi prin mâinile celor din secția de votare? Cumva nu vor mai vota bolnavii sau suspecții de Covid? Adică li se va încălca dreptul de vot? Complicată problemă…

 

2. Cum vor fi identificați cei care intră în secția de votare cu masca pe față, regulamentar? Șeful AEP spune că își vor scoate masca preț de trei secunde, în fața celui care le cere cartea de identitate în secția de votare. Teoretic, sună bine. În practică, este puțin probabil să vedem votanții procedând ca la carte, fără să tușească, strănute, vorbească fără mască pe față. Riscul de contaminare va fi mic, dar va fi. Vai de omul pus la identificarea votanților… În fața lui, la nici doi metri, vor respira fără mască zeci de oameni. 

 

3. Ce se va întâmpla cu acei candidați care se îmbolnăvesc de Covid în ziua de 27 septembrie? Dar cu membrii secției de votare care fix în ziua votului sunt depistați cu Covid sau sunt contacți direcți ai altor bolnavi și vor trebui puși în izolare? Dreptul constituțional de a alege și de a fi ales se va bate cap în cap cu riscul de a răspândi coronavirusul. 

Deja riscul de amplificare a îmbolnăvirilor din cauza scrutinului s-a pus în mișcare: avem acum deja 40.000 de oameni implicați în organizarea alegerilor. În total, pe măsură ce 27 septembrie se apropie, vom avea 400.000 de oameni direct implicați în organizarea scrutinului. Acești oameni vor sta în ziua alegerilor locale cel puțin 16 ore în spațiu închis, în cele peste 18.000 de secțiile de votare. Unul tușește, altul strănută. Unul își dă masca jos. Să nu ne facem că nu pricepem. Este exclus să nu existe infectări în cadrul unei secții de votare dacă unul dintre membri secției este infectat cu noul coronavirus. Mai intră și alegătorii în secție. Fiecare își va scoate masca să fie identificat când prezintă actul de identitate. Va atinge ștampila, suprafața cabinei de vot, va sta la mai puțin de doi metri distanță de alt alegător care votează în cabina de vot alăturată. 

Să nu uităm și de campania electorală. Zeci de activiști de partid vor sta zile în șir pe teren, în ședințe, vor interacționa cu potențialii alegători, când avem transmitere comunitară a virusului, plus zeci de focare. Nebunie curată! 

Merită tot acest risc? Pentru cine? Pentru democrație? Păi, am prelungit deja cu patru luni mandatele aleșilor locali și n-a strănutat democrația noastră. În Marea Britanie alegerile s-au amânat cu un an și nu s-a zvârcolit nici acolo democrația. Moare cineva dacă mai prelungim o dată mandatele aleșilor? Da, se pare că moare. Procentul. Procentul care organizează alegerile. Liberalii au intrat la apă și vor să iasă cât mai grabnic la mal. Criza este abia la început. Valul nemulțumirilor abia se umflă. Îi ajunge din urmă și nemulțumirea pensionarilor că nu-și văd creșterea cu 40% a pensiei, și a părinților că nu-și văd alocațiile copiilor dublate, și a salariaților că vor rămâne cu sutele de mii pe drumuri în mai puțin de o jumătate de an, plus a celor loviți de coronavirus, când vor vedea pe pielea lor ce înseamnă boala petrecută în spitalele românești. Așa că deviza Puterii a rămas una singură: “Scapă cine poate!”  

Stau și mă întreb cum am putea să îndemnăm oamenii să iasă la vot pe 27 septembrie. Ce să le spunem? Mergeți, riscați-vă sănătatea! Dați-vă și viața pentru un vot! Baronii locali și camarila de consilieri trebuie să se vadă cu sacii în căruță! Patru ani oricum nu o să îi mai intereseze spitalele, școlile sau drumurile noastre.  

Sursa: Realitatea Din PNL